nu mai pot merge desculță prin iubire ciob din zi urme în fire de roșu
inimi de sticlă eram cândva simple culori amestecate pe viață
fără presentimentul unei pierderi de lumină


poate m-am tăiat adânc în suflet
hematiile mi-au inundat amiezele până la glezne


acum plec înspre mine caut punctul din care încep
o chestie măruntă cu formă ciudată cordul
unii se joacă prin el sărind anotimpurile
alții se ascund ca-ntr-o lume paralelă uitând mersul
ce să aleg mai mult decât respirația lentă
mările sunt acum ieșirea din trup


singura barcă în care mă-ntorc la-ntâmplare
cu brațul rotind apele înspre treceri
inima mea peste a ta se face linie frântă


itinerar pierdut între punctele cardinale