am o personalitate artizanală, ceva de speriat...
o clipă de neatenție și mă aprind din te miri ce.
uneori îmi spun că mai bine explodez în camera mea,
decît în autocarul plin de nevinovați, aproape îngeri.
acolo, în afară de mine, doar melville sau steinbeck, ori alții de teapa lor,
ar fi-n pericol s-o încurce, și nu cred să le pese prea mult.
alteori însă mă gîndesc că n-ar fi rău să sară puțin în aer
autocarul ăsta plin de nevinovați, aproape îngeri.