suntem prea vii să mai zărim îmbrățișarea
copacilor de fum albastru
care ne acoperă spatele crucificat
de rădăcini strâmt tricotate
de o altă Dumnezeire

cu uitarea dreaptă

suntem prea Noi să ne mai pese
prea înșine să ne mai auzim
dintre luminile orbecăind
din colț în colț
ca un nesomn al putinței
dăruitului

de a gusta culoarea apei
cu brațul drept