Dimineața adierile sunt atât de fine,
Că toate păsările se lasă seduse
Cu aripi deschise și triluri divine,
Aduse cu greu din locuri ascunse.

Toridă amiaza Studinei...
Insectele se desfată,
În grădinile Armidei,
Liniștea se dilată.

La izvorul lui Hippocrene,
Așa l-am numit între timp,
Apa îti intră prin vene,
Până-n gând, ca cel din Olymp.


Respiri aburul fructelor coapte
Și pielea se zaharisește pe tine,
Atunci când se apropie de noapte
Și-n jurul lunii apar stamine.

Sub vișini stai și-ți odihnești
Urechea-n freamătul de poezie,
Spirite curg din siluete lumești
Și te-amorțesc ușor de fantezie.