oameni mici vânători de ciocolată
cu fețe de copii la subțiori
cât de sus ați ridicat voi orașul și verzi
magazinele ierburi înalte iar tigrii patroni
purtați în pas leneș pe gresia mată
doar el
și mustața din cârpă albastră
mai precipită liniștea în celălalt sens
nici praful nu vrea
pe sandaua gălbuie să miște
când se transformă blând în elefant
și urcă pe conștiință ca un rege
împinge-acum împinge până când
o să naști fluturi prea aleasă urbe