dacă tu vii să-mi vinzi furtună
aș rămâne doar o bucată de punct
cu urmele goale
și un singur sens
aruncat în stânga glasului inventat pe hârtie
ca un țipăt de litere

nu de altceva dar curiozitatea unei pietre
pentru sfârșituri are culoarea liberă
să-și iubească marginea căzută
dintr-o înălțime

și nu am sesizat niciodată

de ce atunci când se aruncă munții în genunchi
este liniște afară