Cu mâinile pe urechi

fără să se lase distras
de lucrurile ce-l înconjurau

pe o grămadă de pietre
într-un gest teatral,
mintea lucra

ca și cum s-ar privi cu proprii ochi,

ca și cum ar fi căutat ceva în el

fără să reușească
să rostească vreun cuvânt.

Se gândea
să dea aripi la picioare.

Nu mergea mai departe decât privirea