Motto: 
«Ea: Îmbătrânesc fără tine! 
El: Și cu mine ai îmbătrâni! 
Ea: Da! Dar nu mi-ar mai păsa!» 

Nu-mi trec lumini prin vine, n-am aripi sau coroană;
Nu duc războaie sfinte’n armura mea de crom;
Nu am în piept rubine, ci doar o biată rană
În care-nmoi penița ca să îți scriu; sunt om.
Sunt om, nu sunt grădină, nu-s albatros, nici rege;
Nu sunt Adam, nici Paris, nici zeu sau corp ceresc.
Deși ți-am scris poeme, Iubito, înțelege
Nu sunt poet, nici geniu; sunt om și te iubesc.
E singura mea cale și singura credință.
Sunt om – de-atâta spaimă și întristare-ngheț.
Trec anonim prin viață; doar propria-mi ființă
Și-iubirea asta simplă sunt tot ce am de preț.
De-ți sunt pe plac, Iubito, fără de plată ia-le
Și fă ce vrei cu ele, oricum sunt ale tale!