într-o zi doua ființe la fel de diferite
s-au întâlnit
și uite unde s-a ajuns

la începutul unei zile în care ceasul
îmi numără minutele de dragoste
acoperite sub un cearșaf
de culoarea uitării

pentru că am fost eu însumi cândva
cu puterea în brațele unor cuvinte de ignoranță
cu pantofii rupți în marginea drumului
din care am răsărit

eu
zâmbetul unei flori artificiale
care avea nevoie de apă
am strâns într-o rădăcină închipuită
prea multe ramificații

și simt că mă sufoc fără pământ