Pot eu să-nving un fulger cu mânie
Înfipt în trup când ai privit cu ură,
De n-aș seca un râu c-o sorbitură,
Ca-n veșted lujer floarea să învie?

Ar dăinui sub un covor de zgură
Nădejdea-n azi adus ca o solie,
De nu aș cere lacom de soție
O taină strânsă-n blânda ei armură?

Aș înșăua cu neastâmpăr calul
Cu aripi largi de care zmei se prind,
De n-aș lupta cu ei s-ajung la balul

Crăieselor, prin timp de foc gonind?
Ferice fi-va, cât se zbate valul,
De-acei ce pot să-ndure tot zâmbind.