sărumâna o zi bună mai am nevoie de un leu ca să îmi cumpăr pâine
pe stradă sute de lei bătuți cu chipuri de oameni
dimineața e rea pentru toți
pâinea îngrașă
mâinile-s pumni

Chiva se îndreaptă spre ghenă

povestea ei nu o știe nimeni dar s-ar putea citi
în creții feței ai rochiei și în desaga
plină ochi de lucruri la care alții i-au închis
pe ai lor
în ziua când le-a slăbit puterea și au căzut din podul
palmei

Chiva le strânge la piept sunt ale ei
și ea a lor
un lucru mai mare care vorbește
singur
pentru toate

ziua întoarce un ochi înspre Chiva

spre seară
orașul miroase a moarte îndulcită cu miere
pe la tarabele de colaci în covrigării
se întind mâini se dă binețe

pe malul râului Chiva cântărește soarele
un galben mare o mămăligă
ajunge pare-se pentru toți
dar numai de mâine

noaptea leii dorm