agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-08-10 | |
Într-un afiș,
intersectez un gând cu un Dan Puric. Tu nu ești la capătul scenei, nici pe scări, nici pe după perdele. Lângă mine un scaun gol, (îmi spun, minus o Margaretă) și râd. Cineva cu joben îmi atrage atenția: domnule, aici păstrăm liniște, păstrăm, li-niș-te, e un act aici, absolut, un act cultural. Nu se fac cărămizi, aici se dansează și se cântă și se Dan Puric pe strada Lipscani. Margareta revine. Scaunul are o Margaretă în plus și noi, intersectăm câte un Dan Puric. Tu nu mai ești la capătul scenei nici la capătul rândului. Tu nu mai ești nici unde se pune punct uneori, ai găsit probabil o poezie cu flori și ai rămas agățată acolo în câmpie, în verde ca o părere de bine a lui a din atunci. Uite, intersectez un gând cu un Dan Puric. Margareta nu a plecat acasă. Piesa asta are prea mult Dan Puric. Mă ține de mână, de palmă, cu o toamnă întreagă pe strada Lipscani. Într-un afiș, el sare coarda. Dan, Dan Puric.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate