Privesc în sus spre zarea albastră,
Iuțesc din nou pașii spre coastă,
Văd din drum tufele de zmeuriș,
Cu boabe roșii zâmbind pe furiș.

Dimineața aerul e proaspăt,
Ascult al pădurii dulce freamăt,
Ca lumânările în vârf e-o stea,
Molizii din stânga au vârsta mea.

Pârâul Stânii curge la vale,
Sar peste buștenii din cale,
Înguste poteci drumul îmi întrețes,
Gâfâi de zor, dar nu am de ales.

Colegii sunt cu mult în față,
Iuți de picior în urmă mă lasă,
Trece timpul și din nou îi zăresc,
Ajung la ei, demult se odihnesc.

Dispare drumul, vine o coastă
De nu mai văd nici zarea albastră,
Panta e mare, cu dulcele ei stil,
Acoperiș al casei, loc umil!

Îmi alunecă piciorul mereu,
Înfig degetele instantaneu
În pătura de ace și humus,
De nu mă cațăr bine... m-am și dus!

O creangă îmi scoate pălăria,
Constat că se strică jucăria,
O să am de mers iarăși în vale,
Alunec pe fund? Ce relaxare!

Când iarăși pe creastă am ajuns,
Constat că sunt al naturii supus,
Pădurea, ea e frumoasă mereu,
De-ți curge sudoarea, muncind din greu!

Mă apuc de treabă cu colegii,
Pe aici nu prea ajung moșnegii,
Suntem la marcări în răritură,
Roată, pe limite dăm o tură.

În sfârșit ajung pe un mic platou,
Văd aici un lucru nou.
Un oval și două labe de urs,
Mă odihnesc și eu, timpul s-a scurs.

De mergi o oră ești la Lăcăuți,
De la Matepal poteca înfrunți,
Găsim borna ajungând pe culme,
Avem și semnal, vorbim oriunde.

Trece timpul și se face seară,
O să ajungem la cabană iară,
Alerg din nou prin pădurea deasă,
Constat iarăși că viața-i frumoasă!

Colegii din față nu îi zăresc,
Strig după ei, dar singur mă trezesc,
Fug, că nu mă lasă panta să stau,
Să ajung la drum, doar atâta vreau.

Colegii înșirați pe un buștean,
Își trag sufletul, e lucru uman,
Iar după ce și eu m-am odihnit,
La vale, pe drum din nou am pornit.

Iar apar tufele de zmeuriș,
Au bobul mare, sus lângă desiș,
Sunt savuroase și gustul cere,
Să guști mereu, cu plăcere!

La cabană unde suntem cazați,
Suntem foarte bine tratați.
Nu-i robinet, dar e apă de izvor
Și în Bâsca Mare, te speli ușor.

Se înserează... mergi la culcare,
Nu e curent... pe noi nu ne doare!
Dimineața devreme ne sculăm,
Pe coastele dragi, iarăși să umblăm!