Ești veche aici...
Știam că nu de mult timp
Te-ai scurs în ochii mei,
Dar tu ești veche...
Porți multe zăpezi topite
În sânul tău.
Ca o descoperire arheologică,
Zăceai acolo de mii de ani,
Sub învelișul sufletului meu,
Pusă parcă de Dumnezeu...
Și dacă asta a făcut viața
Pentru noi,
Noi de ce nu am face-o
Pentru dragoste?
Nu e o urgență...nu? Oricum,
Desfătarea zâmbetului tău
E cea mai mare savoare a mea
Și pofta îmi crește năucitor,
Vino mai aproape!
Cu acei pași ce te-aduc,
Definitiv -
În inima și brațele mele.
Te vreau până îți simt
Greutatea trupului,
Pâna-mi voi pierde sărutul
Pe gâtul tău,
Când respiraia ne-ar fi
Întregul oxigen al universului,
Pâna când amadoi vom ști,
Că timpul a rămas la fel
Ca briza ce ne-amestecă părul
În infinita noastră călătorie.