Ce-oi fi făcut cu vara asta iară
De s-a pierdut atât de scurt prin cer
Și-i toamnă, înc-o toamnă, și mă ară
Cocorii disperării c-am să pier

Ce-oi fi făcut cu mările din lume
Cu soarele înalt dogoritor
De-mi năvălesc în față numai brume
Și nu mă pot feri din calea lor

Dar plaja cu femei până departe
Cu rotunjimi de șolduri și de sâni
Cum le-adunam în ochi flămânzi pe toate
Căci ochii niciodată nu-s bătrâni

Acum retrase-n gânduri și în case
S-au reîntors în cuștile lor mici
Redevenind amante ticăloase
Ori poate doar neveste și furnici

Iar eu rămas cu dorul meu de vară
Împins de valuri reci către pustiu
Doar simt cocorii toamnei cum mă ară
Cu pluguri ruginite de tarziu.