nu mai există scăpare
din această transhumanță
în care îmi imaginez binele
cum o puzderie de cravate
așteptând
o altă generație
de mahala

**

de la o vreme locuiesc
într-un termen de trufie
cu un artist păgân
ce a pictat prima poartă
a europei
și am pătruns în ea
cum un alai de petrecăreți

**

irațional
o doamnă a urbei mi-a întins mâna
avea cel mai simplu nume
și-o rochie ce mă făcea să visez
la un castron cu icre negre
și-o coajă de lămâie
-e momentul să coborâm pe scenă
strângerea cortului

*