Mă-ntreb mereu, cu jind, unde-i Acasă
De casa părintească mă respinge
Spre-nsurătoare vârsta mă împinge
Să îmi pot face-n rândul meu o "casă".

Stau pe șezlong prăjindu-mă la minge,
Acea de foc. Din cer căldură varsă
Dar mintea de-ntrebarea grea mi-e arsă
Căci om la locul lui boemu-nvinge.

În noapte stau c-o sticlă lângă mine
Purtat de insomniile drăcești
Îmi dau răgaz cum te aștept pe tine.

Și lunii-i spun argintice povești
Mai scriu un rând ca-n vremea care vine
Iubito,-Acasă să mi-l regăsești.