Se crapă sineala pe contururi de creastă,
Pictura e verde și neagră și-albastră.
Se tînguie-n ceruri o culoare nefastă.

Dar soarele sparge al cerului tot;
Se-ascund constelații sub măști de tarot,
Iar nimbul se-ntinde în roșu potop.

Un ochi ruginit de soare apune,
De nor prigonit, sub cer de tăciune,
Și vîntul și ploaia răsună-n răpciune.

Tăcut este cerul ca o neagră pășune.