mai ales alea presate.
tu ai venit iar,
trăgând cu gratiile mâinilor luna plină,
până și urletul lupilor,
înnebunindu-mă tot mai tare.

lumea încetinește dintr-odată
și sunt iar pe câmp,
în iarbă,
uitându-mă la nori și la oamenii
mereu la fel.

mă gândeam de unde vin gândurile.
blasfemie! zicea odată tutenstein pe jetix.
acuma se cheamă disney channel,
cele mai tari stupidități
ucid silențios copiii noștri și nimeni
nu vrea să observe.

crimele astea
ne consumă de tot.
doamne,
suntem niște marionete speriate.

și parcă vedem iar copilul lipsă din noi
cum se ghemuiește în palme. nu-l mai recunoaștem,
a devenit de-a dreptul o umbră
și a crescut mare.

se spune că într-un final
cei viteji câștigă.
harap alb, scufița roșie,
sau politica, televizorul
și restul...