În era wi-fi el îi comunică prin intermediul acestei tehnologii (cunoscătorii bancului cu arheologia și dacii știu cel mai bine)

Ochii tăi, de stea codană,
Cabrată pe trupul
Unui univers ce nu îmi aparține,
Și-au înfipt în mine
Nota finală
Rostită din privirea
Ultimului gest făcut în grabă.
De atunci, te las în fiecare seară,
Mă întorc și te iau totuși cu mine,
Te las să ma străpungi
În vis.
Prin consens l-am cruțat.
Visele nu păcătuiesc.
Mitul tău mă alină mut
Tocmai în serile calde,
Și-mi place să îl cresc
Singur.
Să ne învoim, deci,că e un cadou,
O amintire,
O ultimă clipă de reverie.