Þi-a ruginit viața uite-o nu-i
O frunză-n apa zilelor amară
Nu te mai jelui că nici n-ai cui
Urzicile-n urechi s-au dat cu ceară

Și viespile se zbat în voia lor
Pe apele bolnave care-asudă
Când inima-i o piesă de decor
Infarctul să nu-l simtă seara udă

Iar câinii toamnei mușcă pe furiș
Din carnea moale-a fructelor răscoapte
I-auzi lătrând și-ți cauți ascunziș
ÃŽn bocetul peltic al ploii-n noapte

Cu visele-n perdea agonizând
Și trei copaci străini lângă fereastră
Auzi cum țipă zorii rând pe rând
Abia mai reușind să te trezească.