agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-10-14 | | Înscris în bibliotecă de Ionuţ Caragea
Înot prin ochiul meu de veghe
spre portul care m-a uitat sunt zdrențuit de naufragii și mi-am pus umeri de bărbat. Că nu-i aproape, nici departe și nu-i departe sau aproape mai important e-n existență ca veșnic să-ți înoți sub pleoape. Planeta asta geoidă și inventivă în ambiții dă cu sentințele de-a dura prea indulgentă cu bandiții. De-aceea îmi înot sub pleoape și slugă-mi sunt dar și satrap iar de furtunile mă-ndoaie lansez un S.O.S și scap. C-așa e arca; precum viața iar viața noastră-i ca o arcă pe care căpitanu-i mamă și prea devreme ne înțarcă. Ning pescărușii dinspre Soare delfinii zboară cât mai sus doar eu îmi târâi arca vieții pe traiectorii care nu-s. Nu-mi dă o clipă libertatea nu irosesc niciun atom pe insulele disperării descopăr noțiunea OM. Pe umăr mi-am pus steagul alb pe steagul alb am scris destin și n-am pe nimeni să mă-ntrebe spre unde plec, de unde vin... În mine se ascunde-o lume și-n lume mai pulsez și eu ca o moluscă ce-a ratat-o laboratorul Dumnezeu. Și dacă nu mai dau de maluri iar arca-mi scârțâie săracă și-o fi să eșuez aiurea pribeag, lucid, ei bine, dacă... Înot prin ochiul meu de veghe spre portul care m-a uitat și simt că naufragiul vieții mi-a pus pe umeri un bărbat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate