chiar dacă te-ai trezit
e doar întâmplare
dimineața își scutură trupul
se împrăștie cu toate celulele în zi
prin ochii deschiși lumina taie lumina dezleagă
gustul unei nopți în care ai stat lipit de inimă
să-i oprești zvâcnirile
să rămâi
dar tu știi că pentru liftul ăsta cu care urci și cobori
nu există etaj si nici capăt
deci rămas bun prietene al vintrelor
din pieptul despicat curge băltit o tăcere
e cam tot ce se mai poate rosti la final
când ultimul gând își trece lama peste aortă