Tăunul, bun avocat,
Are un caz mai ciudat.
Tot răsfoiește dosarul,
Azi va apăra țânțarul.

Cică ieri ar fi-nțepat
O văcuță și-a mâncat
Mai nimic. Dar ea zgârcită,
A mugit parcă-a fost friptă!

Nici bine n-a isprăvit,
Plângere a și făcut,
La un mare tribunal,
Fiindcă este caz penal.

Victima și-a angajat
Un cunoscut avocat,
Tăurașul din ogradă,
Cu renume în cireadă.

Azi, la tribunal prezente,
Þânțâroaicele cochete,
Cu rudele la un loc,
Bâzâiau cu mare foc!

Dar și văcuțele toate,
Sunt și ele elegante,
Negre, albe și tărcate,
Cu vițeii într-o parte.

Juriu e prezent și el:
Gâsca, țapul și-un purcel
Și-un judecător, Lăbuș,
Ascultau ce au de spus.

Tăunul dregându-și glasul:
-Să vă spun: Ieri, țânțărașul,
Doar stătea puțin la soare,
Nu c-ar fi dorit mâncare...

Taurul, ferm, rosti lent:
-Ia priviți ce pansament
Are Floarea pe spinare,
E semn c-ar fi stat la soare?

Am test de laborator,
A.D.N-ul fraților!
Și priviți spre țânțărel,
Poartă probele pe el!

Lăbuș își întoarse capul,
Și privește inculpatul,
Și vede pe-a sa trompiță,
Sângele de la văcuță.

Juriul și el se consultă,
Este gălăgie multă!...
Lăbuș, "Liniște!", strigă,
Și tăcerea se lăsă.

-Probele sunt grăitoare,
Floarea-i rănită-n spinare,
Pe țânțar sânge uscat,
Ești declarat: Vinovat!
.............................

A primit osândă mare,
Să meargă din floare-n floare,
Ca s-ajute pe albine,
Cu treburi pe la stupine!