Cu fiecare zi îmi mut geamantanul
Un pic mai aproape de moarte,
Cu fiece an mă apropii de anul
Intrării pe de-a-ntregul în noapte.

Mă bucur stupid,când zilele trec,
C-am mai dus înc-o treabă cu bine,
Când plec la culcare nu-mi dau seama că plec,
De fapt,către moartea ce vine.

M-ascund printre ierni,alung primăveri,
Mă las sărutat,an de an,la-mplinire,
Și simt uite-așa,cu regret,adieri
Ale vântului trist ce mă ia spre pieire.

Îmi număr iubiri,îmi las amintiri,
Mă joc de-a tăticul,iubitul și fiul,
Nu știu deloc să-mi găsesc zăboviri
În lumea din mine,să-mi umplu pustiul.

Mănânc,mă îmbrac,adesea vorbesc,
Mă uit în trecut și chiar și-nainte,
Privesc mult în mine și nu prea găsesc
O viață de om.Găsesc doar cuvinte.