A îmbătrânit și râul
Alergând prin matca-i mută
Pietrele sub el sunt gânduri
Apa numai se tot mută

Inima prin repezi vaduri
Vrea să bată iar și iar
Ea nu știe că târziul
E devremele-n zadar

Nu pricepe neputința
De-a mai adăuga iubiri
Lângă cele ce-s de-acuma
Numai amintiri subțiri

Și că numai ochii lacomi
Mai tresar năuci, ehei
După șolduri legănate
Fremătând pe lângă ei

Ochii ca alunii dornici
Se preling pe lângă seară
După tot ce-i picior tânăr
Cu pas zvelt de căprioară

Nu-s de râs, dacă le place
Lasă-le amăgitu-ntreg
Că și-așa doar cu privitul
Și cu visul se aleg

Că-i bătrân și râu-n matcă
Pietre sure, prund sălciu
Uite-l frunza, îngroape-l iarba
Arză-l focul de târziu!