agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-11-17 | |
aveam 5-6 anișori când tatăl meu mă lua cu el la târgul din crucea gării
vasluiul era mai mult pe sub ape lângă autogară era un parc cu brazi unde se odihneau oamenii muncii până la viitoarea rată pe dunele de nisip dintre viitoarele blocuri de pe viitoarele străzi cu găuri în transmisiune indirectă pe antena 1 se putea urca pe o schelă de bloc până când tatăl meu termina halbele de bere cu titi gheorghiu cel mai mare umorist de după constantin tănase amândoi mă puneau să număr până la o sută în limba franceză cum fac și eu cu băiatul meu când mă întâlnesc cu un prieten foarte vechi punându-l să numere până la o sută în franceză germană italiană și spaniolă că engleza o știe de la clasa zero de la profesoara cu picioarele mai lungi decât terenul de volei sărutându-se cu băiatul înalt cu mustață dintr-o fotografie dosită în buletinul de identitate neschimbat cu argintii-amărui coperți de vinilin exact după cea de-a unsprezecea halbă cu bere tatăl meu și maestrul titi gheorghiu nebețivi dealtminteri îmi aminteau cum săreau gardul după struguri la popa târnoveanu exact lângă câinele lihnit de foame îi dădeau 2-3 struguri și câinele îi lăsa să se sature să-și umple sacoșele ca să le vândă în piața pe unde trecea popa târnoveanu ia uite ăștia au struguri mai frumoși decât poama mea americană dar cum strugurii erau înșirați pe haina cu numărul de matricolă lmk nr 70 târgoveții cam dispăreau pe sub tarabă zbughind-o tiptil spre internatul de băieți ca-n negustor lipscan pe-atunci fetele nu fuseseră inventate de astfel de obiceiuri ocupându-se mai mult nemții a trecut o jumătate de veac și la metodică l-am avut profesor pe constantin parfene coleg de bancă și de sărit gardul cu tatăl meu exact lângă câinele lihnit de foame școala de pe copou din vaslui se numește constantin parfene la orele despre proiectele didactice pe domnul profesor îl năpădeau amintirile ca melancolia câinelui credincios foarte supărat că slujea un popă atât de zgârcit mi-a mai povestit și multe altele cum se făcea must în biblioteca liceului noaptea tatăl meu ca fiu de chiabur ajunsese brusc pedagog de școală veche și însuși mihail kogălniceanu autor de celebre cărți despre vinurile românești necunoscute la paris precum și a singurei cărți de bucate unde se dictează mot-a-mot modul de preparare al oii la groapă în fața celor șapte puteri oculte participante la congresul de pace de la paris pentru unirea principatelor alexandre walewski din partea franței george clarendon din partea marii britanii karl von buol din partea imperiului habsburgic otto von manteuffel din partea prusiei alexey fyodorovich orlov din partea rusiei camillo benso conte de cavour din partea sardiniei mehmed aali pașa din partea imperiului otoman excelența sa mihail kogălniceanu înainte de a bate cu pumnul în masă scobora din statuie să deguste isprava unor derbedei școliți la tubingen alții în leipzig profesorul hodoroabă neterminând de alcătuit primul dicționar bilingv german-român român-german a cărui pronunție alsaciană a transmis-o unchiului meu însoțindu-l pe mareșalul antonescu în audiență la hitler încă artist fâstâcit de vorbirea impecabilă a unchiului meu vasilică strat rănit de trei ori pe toate fronturile o dată pe viață de nemți iar ce-a mai rămas a dat de pomană rușilor habar n-avea mareșalul că unchiul meu dinspre bunica bălănoaia fiica rogozoaiei doi ani rămăsese repetent la germană în anul al treilea mai înainte de a se sinucide i-a cerut profesorului hodorabă să-i mai acorde o șansă dovedindu-i că nu mai greșește conjugarea la verbele tari ca antiaeriana înșirând mai mulți morți decât câți arbori creșteau din pădurea de la bălteni și până la bârnova foarte aproape de iași dar un iași în care nu se mai locuia decât în pivnițele evreilor binevoitori care făceau troc cu românii de i-au lăsat să plece mai mult asasinați decît vii cu multă recunoștință în țara sfântă |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate