Ah, vremea când eram amar
Numai de dor și de visare
Și tresăreau în calendar
Iubiri din ziua următoare

Când eram tânăr cu pistrui
Și plete blonde ca de fată
Născut de mama nimănui
În ceasul veșnic niciodată

Călătoreau prin pieptu-mi greu
În stol spre țările străine
De aur păsări mai mereu
Căci zborul lor trecea prin mine

Învață-te de-acum să uiți
Tu inimă surpată-n seară
Iar ochii-ncărunțiți și muți
Învață-ți-i să nu mai ceară

Retrage-te lângă declin
Ca frunza când o arde bruma
Vei fi de-acum tot mai puțin
Ori nici nu vei mai fi de-acuma.