Doamne iar ți-am murdărit mantaua numai mâna mi-e de vină
când puneam azinoapte șaua pe copacul din grădină
eram parcă un nebun Dumneata erai distanță
iată calul tău postum nechezând stele pe ață

într-o altă tinerețe când noi Doamne eram singuri
ai pus pasărea să cânte și să numere la linguri
ai pus pe masă bucate dar nu toate numărate
iată fericit nuntașul e iar singur jumătate

Doamne aș vrea să te strig numai pe numele mic
ți-aș veni iarna e grea a nins iar cămașa ta
am fost parcă un nebun nechezând stele postum
eram lemnul când azinoapte am pus semnul pe sub ape
și nimeni nu mă striga și nimeni nu mă iubea
decât ea și dunărea