Degeaba... Absolut degeaba,
Am încercat să recompun epopeea
Risipită funerar peste Costa Brava,
Mai precis, în orășelul catalan, Calella.

În ecouri neconjugate de timp,
Calella a constituit visul și bucuria
Spiritelor noastre din acel anotimp,
Cufundate-n carafa cu vin de Sangria.

Prin geamul aceluiași restaurant spaniol
Mă privesc cu Mediterana față în față;
E frig de noiembrie și plouă domol,
Remember la palmieri unduiți de romanță.

Am gândurile-n fumul țigării de foi,
Privirea-mi îngustă însângerează zarea
Peste Calella, toamna se revarsă în ploi,
Și-n repetate valuri parcă ne strigă marea.