Târziul cu devremele se-ngână
Ca rândunica-n vânt fără-adăpost
Când caldul rece-al inimii bătrână
Amestecă va fi cu ce a fost

Când rătăcește gândul și se-ntoarce
Din prea departe-n prea târziul tău
Și dincolo nu vede ce-i dincoace
Sunt oarbe rândunelele mereu

Memoria rămasu-ți-a doar mamă
Să retrăiești trecutul ca pe-un vis
Ce te refuză-ntruna și te cheamă
Reînviind în jocul tău ucis

În rest doar timp prea scurt și rătăcire
Aripi zvâcnind în aer fără zbor
Viață rândunica mea subțire
Nici să te stingi în zare nu-i ușor