cu îndemânarea primăverii
noul prieten a venit
în inima mea direct din stradă
purtat de aripa vântului
să aducă liniștea albastră a dimineții
iubește trecerea anilor
și timpul în care sapă după stele pe boltă
să afle cu degetele goale
semințele cuvintelor
saltă prin zi descheiat la ultimul nasture
de la piept prin care
izvoare telurice umplu
suflete flămânde
se înțelege cu păsările cu iarba
cu nimicul ridicat la rang înțelept.
Nu-l rătăciți
va reveni ca lacrimă dulce pe pleoape.