când îi e dor de femeia lui
bârne și materiale lasă în suflet
la întâmplare să se odihnească
înainte de a hotărî viața
pune mâna pe telefon și sună
vocea ei umple teritoriul neconstruit
în camere
lucrurile își găsesc repede locul
intim și de mătase aerul
deschis la cooperare
spre fericire este doar un touchscreen
accepted
arhitectura iese în relief
cristalin tonusul ei se disipează
asupra lumii lui
de bărbat
cu gândul strâns împrejur
iubirea
cea mai trainică izolație

(15 nov. 2012)