Cel mai frumos bărbat, pe întuneric
am fost, în așteptarea dimineții
ori calul verde dat de toți pereții
cu botul prins în jarul stratosferic?

Pre limba mea cu gusturile vieții,
n-aș vrea să mor de când, în mod feeric,
cel mai frumos bărbat, pe întuneric
am fost, în așteptarea dimineții.

Mă rog la soare, ca și la un cleric
rămas la slujbă fără daco-geții
plecați în orizontul vag-iberic,

să-mi lase-ntreagă umbra frumuseții
și-așa,-n eterna noapte, de generic,
să-ți fiu mereu, cum mi-au prezis esteții,

cel mai frumos bărbat pe întuneric…