Degetele astea înghețate sunt uneltele
Cu care îți adun recolta sufletului…
Cuvintele ce l-au însămânțat s-au pierdut
- Mai bine astfel decât să devină minciuni –
În miezul pustiu al unei alte ierni
Le-ai ascultat cu buzele în piața
Luminată de chipurile noastre
Aplecate înainte ca două felinare
Și le-ai lăsat să crească fără mine
Iar acum – iată! - au devenit mai mari
Decât tine te mănâncă pe dinăuntru
Dar eu nu mai am nici buze
Nici cuvinte nimic nu mai am
În afară de aceste degete înghețate…