de câteva ore bune cutreier orașul
de plictiseală
intru într-un bar, cu fularul la gură
descheiat la palton
nu mi-e frig
doar gurii mele îi este
trupul, hoitul ăsta firav simte o căldură o arsură în piept
iar eu
simt nevoia să beau
mă așez într-un colț
fac semn unei fete comand coniac și cafea
scrumiera o trag deoparte
fătuca se întinde după dânsa s-o șteargă de praf
știam va face așa
motiv să-i privesc picioarele coapsele îndelung
și ele
se lasă parcă înadins larg privite
înghit în sec admir din belșug
după care îmi zâmbește ca unui școlar

s-a prins, m-a făcut să roșesc
ce dracu' o glumă și eu, nu am dreptul
privesc după ea ca într-un văzduh nefiresc
pe alocuri albastru
alteori gri-petrol ca ciorapii de lycra
dar să trec peste asta, am pe masă licoarea
motiv să beau să privesc, să contemplu

am strania impresie că aștept pe cineva
ca și cum cineva-ul acela ar vrea să îmi spună
ce și cum în ce fel și
așa mai departe
îl aștept parcă pe amos prieten bun al lui keops să-mi explice despre constelația lui
despre bordul modulului
câți warpi, pirații galactici ori găuri de vierme și femei
negreșit despre ele
oho, cam câți ochi ce culoare cât de mult
pot ele să ducă o partidă de sex

vacs,
nimeni nu se așază pe fotoliu, în colțul meu
în penumbra abajurului spânzurat în tavan.
îl privesc, îl compătimesc ca pe un om la o margine de prăpastie
săracul îmi zic, și privesc înainte spre cer
spre un cer cafeniu din pahar

mai comand un rând
de data aceasta scrumiera stă neclintită
aceeași domnișoară mă servește
mă privește în ochi
cum și eu o privesc cu un mic interes ca pe un obiect cumpărat din vitrină
îmi aduce aminte de-o fostă iubită
de acel rârâit din cuvinte
pentru ea nu contează
plătesc comanda îi las chiar mai mult
zâmbește
vă mai aștept
o piruetă și iar coapsele acelea construite de un dumnezeu nemilos
și gata

mai am o înghițitură de ce m-aș grăbi
e cald în singurătatea mea deplorabilă aștept infinitul
aștept pe dracu' încălțat
afară săndel strigă după unul, vecine

e târziu, e cazul să plec

noapte bună