Se împerecheau zilele
cu nopțile pe asfalt;

dedesubt,
pământul își apleca urechea,
universul conversa cu stelele
și nu se înțelegeau
asupra anatomiei lor
în care dorea să intervină
cu incizii adânci.

Se întămplau fenomene
care le influiența mersul,
lumina
devenea curbă și moale.

Cerul înfățișa o altă alură,
avea capul descoperit
și palmele lipite,
norii invocau ploaia,
inima pământului asculta
făcându-le cu ochiul
din interior.

Numai timpul se dilata și se comprima
pe fiecare stea.