degetul meu mic îmi șoptește că ai trecut marginea tărîmului
ca altădată năvălitorii otomani vii să-mi obidești ființa
cu toate cuferele tale umplute cu nimicuri
eu mă voi ascunde în cetatea de arbori a codrului
dar degetul tău cel mic îți va șopti ascunzișul
nimic nu mă poate face imun în fața ta fată femeie

cînd eram flăcău nu strigam ca acum tată de trei ori
întru numirea sfintei treimi
strigam la cai-putere să scoată din pîntecele lor viteză
spre imprensionarea nimfei de lîngă mine nu-mi plăcea
mierea de albine
era prea dulce

acum iau cîte o linguriță în fiecare seară
stomacul să se culce