Domnișoara cu picioare mici
Trece astă-seară pe la mine
Și deja în suflet am furnici:
Vine să își caute botine.

Când a mai trecut, acum o lună,
M-anunțase că-i e frig la spate
Și mi-a trebuit o săptămână
Să-mi revin din focul ei de-o noapte.

Altădată, mai spre primăvară,
M-am trezit cu ea cu febră mare
De-a trebuit s-o țin, ca să nu moară,
O noapte-ntreagă tot într-o mișcare.

Mai în toamnă, dacă-mi amintesc,
A venit sfârșită de puteri,
Abia am reușit spre ziuă s-o trezesc
Cu mii de drăgăstoase mângâieri.

În fine, în decembrie trecut
Mi-a venit pe cap că n-avea lemne,
Două săptămâni n-am mai putut
Nici măcar să mai vorbesc prin semne.

Vine acum să-și caute-ncălțări
Pentru piciorușele-i mai dulci ca vinul,
Tare mi-e că iar mănânc răbdări
Iar în loc de somn m-așteaptă chinul.

O s-o-ncalț cu palmele-mi fierbinți
Dacă tot o prind din nou aici,
Pentru că-i așa plăcut s-alinți
Domnișoara cu picioare mici!