zăcăminte de esență ale cuvîntului așteaptă
tîrnăcopul peniței și vagonetul hîrtiei
îmi îmbrac blana de lup și intru în staul
fur o Mioară și mă adîncesc în blana codrului
behăitul ei dulce rostește minuni despre Miel
se va face și asta la căpătîiul nașterii
voi pune vorbele fiilor izvodiți din cerneală

penița aleargă zilnic dar nu te află Esență
cuvinte goale sună din coadă pe tărîmul
hîrtiei și al vorbelor nededuh port o rană
în văzduh în aerul lichefiat de ger
al cuvintelor ce mi-au fost căpătîi de iesle

în lipsa Ta pictez vagonete pe sticlă
pe geamul cărărilor începute deja
joc șotron cu inima iubitei ca piatră
la sfîrșit șterg toată această zicere
din sufletul meu decupat în pătrățele