Acolo-n codrul verde și cu copaci bătrâni
Unde mergeam adesea ca să mă-ascund de soare
Mi-am petrecut, fiind tânăr, zile și săptămâni
Printre jivine, gâze și păsări cântătoare

De la-nceput cu teamă porneam pe vreo cărare
Cu pașii șovăielnici dar și cu frica-n oase
Mă speriam de moarte la oricare mișcare
Când m-afundam mai tare în codrul de foioase

Numai că toată teama se risipea treptat
Iar liniștea pădurii părea tot mai deplină
Când nici o adiere de vânt n-a mai suflat
Să-nvioreze frunza pe ramuri în surdină

Trecând pe lângă-o tufă a unui lăstăriș
Þâșnit-a dinainte-mi, de mi-a înghețat suflarea,
Un iepure, în salturi, ce se-ascundea în tufiș
Căruia deranjasem liniștea cu plimbarea

Iar mai la vale-n umbra de frasini și arțari
Þâșnea șuvoi de apă rece și cristalină
Printre copacii falnici de-acolo seculari
Zbătându-se să iasă din codru la lumină

În jurul lui el strânge mereu viețuitoare
Ce se-mbulzesc setoase ca să se răcorească
Acolo prima oară văzut-am căprioare
Care-au venit sfioase setea să-și potolească

Și tot acolo-n codrul cu neguri și hățișuri
Unde clocește mierla și ouăle de cuc
Sticleți caută hrană prin pajiști și tufișuri
Și-un lup pierdut de haită aleargă zăbăuc

Dar toate, toate-acestea îmi sunt acum departe
În locul unde-mi zboară gândul copilăresc
Și deși cale lungă de ele mă desparte
Când îmi aduc aminte nostalgic mă gândesc

La tufele de-aluni, la rugii plini de mure
La mânătărci, crăițe și la poieni de fragi
Fiindcă m-apasă dorul de falnica pădure
Și-aș sta la umbra deasă de sub stejari și fagi