deasupra străzilor rătăcite între cearcăne
unde tu mimai începutul
aud depărtarea zdrobindu-se în timpane
ca un asediu îngropat de bunăvoie
în auzul unei păsări

nu mi-am văzut niciodată frunzele
acoperind zgomotul pașilor dintre noi
doar modul fixist al cerului de a spune
caută în fiecare urcare
căderea celui dinaintea ta
în fond iubirea este la fel de simplă ca și sânul mamei tale
care îți șoptea laptele înainte să te naști

dacă ar fi știut
în câtă necuprindere își trimite tinerețea
ar fi rămas domnișoară
în tatăl meu