tic tac…
ceasul de pe noptieră mă trezește
atemporal hotar
între întuneric și lumină
silueta unei iubiri
ireversibilă
secundă

tace
umbra sentimentului revărsat
pe lumina unei lumânări albe
la fereastra unei alte lumi imaginate
floare de gheață
cu pruncul în brațele iernii
alăptându-l cu fulgi vii
și picuri de apă

lacrimi și ace de gheață
pe chipul de argint al mamei plecate
să-l întâlnească pe tata
în poveștile copilăriei
unde au rămas
toate.