nu căuta speranțe acolo unde-i fiere
pe calea nebătută te-abate cu tot duhul
și falnic te înalță din morți în Înviere
cutreierînd cu gîndul prin munți, prin tot văzduhul.
iar vorba ta să fie un fagure de miere
lin alinînd sărmanul, uitînd de demîncare
cuvîntul să-ți asculte și-amărăciunea-i piere
flămînd chiar de se duce în noapte la culcare.
de n-o avea odaie, întinde-l pe divanul
al vorbei de blîndețe; sub perna de asfalt
să-i dai frumoase vise că-i numai paravanul
ce viața îi desparte tristeți de Cel Înalt.
bătrînul cerșetor, cu zile numărate
ascultă vorba ta-n nuntiri aristocrate.