Cu o cască în ureche
Și una-i de protecție
Totul pare dulce, dar nu-i decât o frecție
Saturație de căcaturi lăsate la-ntâmplare
Calc pe ele ca isus pe apă

Ia ultima gură de oxigen
În fine, și peștii mor fără el
Și eu fără să gem, fără vreun semn
Fără să pun mâna la gură
Urlu ca un A pătat de sânge

Unde-a dispărut pupila?
Nu se mai iubesc una pe alta
Nu se mai privesc unul pe altul
Zboară până atinge orizontul
Unde ceru-albastru își întinde corpul

Cine are putere în secunda de față?
Cine își trage șapca pe față?
E timpul să se ascundă,
După ce mi-a aruncat lozul la gunoi
Și eu câștigasem o altă viața.