la gura sobei cere vorba aur
în el să își pietrifice toți dinții
prin care mușc ce spun în lin Părinții
cuvîntul lor - adevărat tezaur.
a mă lua la-ntrecere cu sfinții
e coloritul feței unui maur
mai scriu sentințe, dar ades sunt taur
și zic pe foaie c-au murit toți Prinții.
dînd zicerea tăcută unui ghes
din trup ce-mi scoate-n lună vîrcolacul
spre sferă urlu ca înspre colacul
șezînd pe piept cînd viața nu-i de-ales.

O, feerie-a nopților de vară
din iarnă te privesc prin primăvară