strigătul din această îmbrățișare nu avea toate literele la cap
dansa în sensul invers al unei ore
își mesteca nerăbdarea vizitelor mele silabisite
uneori îi treceau prin cap cutremure tulburi
ca niște cuvinte proaspăt inventate

dacă ți-aș destăinui
că între sânii tăi se ascunde toată murdărirea mea
rămășițele unei îngropări
și o culoare în spatele căreia nu trăiește nimeni
mă vei mai lăsa puțin cu tine?

mamă
mai lasă-mă puțin în dreptul ușii
o să-ți mătur nopțile din buze cu o pasăre
poți deveni demnă din nou
doar recunoscându-ți bastarzii
și doamne cum ți-aș așeza în sete
tot chipul meu