SÃLCII

Pendulam cu privirea între două sălcii:
una matură își plângea tinerețea pierdută
prin muguri picurați pe ramuri,
ce curgeau abundând spre alee,
plângând verde crud o idee
a uitatelor veri, a recilor nopți…

Priveam fascinată verdele crud,
reflectat în apa fidelului râu,
ce trecea elegant ignorând vechiul trunchi.

Cea tânără își arunca îndrăzneț
ramurile noi albastrului impecabil,
contopind muguri cruzi, adorabili,
cu aerul curtenitor ce-i mângâia trunchiul fin.

Seva vieții închisă în ramuri
o despletea peste râu, peste alee,
evocând minunat preafrumoasa idee:
seva vieții stă închisă în trup de femeie!

Ce determină unde se oprește privirea ?
Cum aș putea să decid între ele ?
Sălcii ce plâng diferit o idée
a trecerii vieții prin trup de femeie,
a trecerii vremii prin trunchiuri de lemn….


13 aprilie 2005