e pe sfârșite
viața unui fulg
asemenea unui actor
stingher în diminețile reci
din culisele unui alt anotimp

sonetele iernii se adună-n calendare
cu anii ce-au trecut pe rând
în urări și-n sarabanda unor dansuri
devreme sau târzii cuvinte
pe tăpșanul trecerii mele
mult prea devreme
sau poate mult prea târziu
venit sau plecat
fulgul viu

se roagă să mai stea
în pragul unui pământ dornic de soare
de mângâieri și de vise
cu el – cu mine
cu ea – cu noi
viața și dansul nostru
dansul fulgului de nea
de fapt ciclul eului
pleacă și el
vine și ea.