mâinile mele întinse din piept unde ți-au murit
mângâierile
au umbre de gheare de sfârtecat ziduri roșii
și împletit pulberea în soare nocturn deschis larg
spre ziua ta

să săpăm de la antipod la antipod
cu cel mai ascuțit cuțit din noi
din inimă
timpul nostru tranșat
în doi

să răsucim adânc pe viu cuțitele în suflete
tunelele sunt guri cu colți de aur ce devorează
muțenia dintre ele
să se deschidă buze-n buze
și să se-nchidă - lumină în lumină